Ciocolata, piscoturi si corcoduse

25 mai 2010 · Filed under Fără categorie

Imi amintesc momentul in care am gustat pentru prima data ciocolata. Culoarea maronie, usor neagra, nu imi inspira atat de multa incredere in ceea ce s-a dovedit a fi un produs pana la urma foarte bun. Dulce..usor amaruie cu mici bucataele de alune si nuca se intindea gustul magic al ciocolatei de casa. Fiindca era destul de cald afara, mi-au ramas cateva fasii de ciocolata sub unghii. Inca le tin minte. Se strecurasera pe sub aparatoarele degetelor mele firave de copil. Inca mai tanjesc dupa aceea prima senzatie de bine.. primul gust de ciocolata din viata mea.

Nu cred ca este musai sa le mananci atunci cand servesti un pahar de sampanie. Pana la urma cred ca este doar un moft. Am vazut oameni care isi puneau sticlele de sampanie in cap dupa care se indopau precum niste neciopliti cu cutii intregi de piscoturi. Sunt tari sau moi, depinde cat de mult le-a tinut vanzatoare in vitrina cea prafuita a magazinului pe la care oricum nu mai trece nimeni. S-au deschis mult prea multe supermarketuri ca magazinul din coltul blocului sa mai agate vreun client. Piscoturile, un dulce sentiment de implinire intr-o lume din ce in ce mai schimbatoare.

Cocotat am fost de mic. Cocotat printre crengile corcodusilor in luna iulie, cand fructele dulci sau acrisoare incep sa isi faca aparitia la capatul fiecarei crengute. Se spune ca daca mananci mult prea multe corcoduse ai putea sa ramai fara smaltul dintilor. Asta pentru ca excesul de acizi din fructele astea ti-ar putea ataca smaltul. M-am lecuit odata de raceala prin intermediul corcoduselor din gradina bunicii. Nu am regretat ca am consumat ore in sir probabil zeci de kilograme de fructe verzi si proaspete.

Publicitate