Aventurile unei cesti de cafea

Licoarea neagra din cana aflata pe biroul de la perete inca nu se racise. Mirosea a boabe proaspat macinate, aburi se inaltau inspre tavanul alb. Urmele buzelor de pe marginea cestii erau proaspete. Zaharul de la baza recipientului inca nu se dizolvase complet. Graunte transparente cu gustul dumnezeiesc de dulce. Urma de pe fundul canii se impregnase serios pe piesa de mobilier si asa destul de veche. Liniste si pace. Toarta care statea lipita de cand lumea si pamantul de cana albastra nu mai spunea mare lucru. Un simplu ajutor pentru cel care se pricepea sa manuiasca eficient recipientul. Au trecut 15 minute. S-a golit pe jumatate. Au mai trecut 15. Trei sferturi din cana de cafea era data gata. In scurt timp s-a facut vazut si zatul. Mal negricios, resturile unui fruct crescut in Columbia si alintat de razele soarelui.  Formele ciudat ale urmelor pe care lingurita din metal le sapase prin zat semanau cu chipul unei fete. Ochi rotunzi, par balai, nas fin de domnisoara. Pe marginile care inconjurau si totodata formau ceasca, ramasesera agatate mici bucatele de boaba macinata. A trecut o zi. Au trecut doua. Nici dupa o saptamana chipul fetei nu disparuse de pe fundul canii. Cu toate acestea domnisoara parca imbatranise, fata ei angelica se facuse de un maroniu ceva mai inchis. Frumusete pastrata intr-o cana de cafea…

2 răspunsuri so far »

  1. 1

    Bya said,

    Mi-a placut postul asta, foarte frumos scris! Felicitari! Atat de simplu si totusi atat de complex…


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: