De obicei nu ma vait. Astazi am sa fac o exceptie de la regula si am sa strig cat pot de tare. Sunt obosit ! Simt ca daca pentru doua secunde ma opresc din clipit am sa adorm. O sa pun capul pe bordurile din Ploiesti si o sa ajung in lumea viselor. O sa ma intind pe o trecere de pietoni si am sa ma invelesc cu relantisoarele prafuite si calcate de roti. Oboseala stiu de unde vine. Nu o pot opri. Nu ar fi asta o problema, dilema consta in faptul ca in acelasi timp imi da si o leaca de satisfactie. Nu inteleg de ce starea aceasta de semidrogat ma duce cu gandul la o simplitate debordanta. Multumesc pentru intelege. Am sa ma opresc aici.
roxu said,
2 august 2010 @ 20:04
Concediu hun :* si totusi e ok ca e vb de oboseala aia placuta nu d’aia de iti vine sa te dai cu capul de pereti
ancdrei said,
3 august 2010 @ 6:33
Concediul il opresc pentru iarna sa pot sa dorm pe nameti 😀