Frantura 1
Intr-o dimineata Camelia s-a trezit un pic mai obosita ca de obicei. S-a ridicat usor din patul acoperit cu cuverturi albe de culoarea laptelui proaspat muls si-a indreptat gatul, cum de altfel obisnuieste in fiecare dimineata sa faca, si-a luat papucii mov in picioare si s-a indreptat cascand inspre baie. Dupa micile retusuri la machiaj, mic dejun si ceasca de cafea pe care o bea cu trei cuburi de zahar, Camelia a parasit apartamentul in care locuieste de trei ani. In drum spre serviciu ea a observat o mica schimbare in comportamentul oamenilor. Felul in care se miscau, felul in care o priveau si se priveau intre ei era altfel. S-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si a fost un pic surprinsa cand a constatat ca era persoana cu cea mai colorata vestimentatie din intreg cartierul prin care trecea. Restul oamenilor erau inhaiburati cu haine gri, pantaloni negrii si caciuli maronii, posomorate. Si-a continuat drumul incercand sa se ascunda dupa gulerul inalt al hainei albastre. Cerul era innorat iar vantul se juca cu frunzele cadaverice ale copacilor care se descotoroseau de povara lor. Toamna isi intra in drepturi iar vara era strivita sub talpile masive ale frigului specific acestei perioade a anului.
Lasă un răspuns