In coltul strazii se deschisese nu de multa vreme un chiosc cu dulciuri. Din strada nu iti puteai da seama de ce fel de ciocolati aveau sau cat de tanara si draguta este vanzatoarea. Trebuia sa iti fac curaj si sa rasucesti clanta de la usa prin care se facilita accesul in magazin si sa pasesti inauntru. De cum intrai in incaperea asta colorata te lovea instantaneu un miros dulce de zahar prelucrat. Diferite sortimente, fel de fel de bomboane, caramele, ciocolati si bezele. Era un rai al pasionatilor pentru dulciuri. Vanzatoarea, o roscata undeva pe la 25 de ani, zambea imbietor mai mai sa te apuce cu mana de cravata si sa te oblige sa comanzi dulciuri de cel putin 400 de lei. Vitrine in stanga, vitrine in dreapta si lazi frigorifice in care erau tinute fursecurile cu jeleuri sau eclerurile cu ciocolata si vanilie.
Patronul, un om grasut cu mustata neagra, era zambitor mai tot timpul. Te sorbea din priviri dar pe mine intotdeauna ma ducea cu gandul la unchiul acela din partea mamei care ar vrea totusi sa te atinga pentru a-si demonstra doza de libidina cu care a fost inzestrat de la natura.
La doi pasi de magazinul cu dulciuri s-a deschis concomitent cu marea inaugurare a chioscului cu bunatati si un cabinet stomatologic. Mare mi-a fost mirarea cand am aflat ca patronul cabinetului era fratele grasului cu mustata neagra. Cei doi frati erau mana in mana. In mod cert combinatia de afaceri deschise avea sa le aduca profit cat cuprinde. Ai dracu sa fie !
an(c)drei's Blog 
Lasă un răspuns