Au ramas cateva urme pe marginea paharului de vin. Mirosul de alcool plutea in camera. Era discret dar nici prea greu de simtit. Luminea se strecura printre zabrelele cu care era ascunsa fereastra de restul lumii. De fiecare data cand ceasul mai inghitea cate o secunda se mai ridica cate o particula de praf si pornea inspre tavanul de caramida rosie. Ramasitele de var aduceau aminte de vremurile in care zidurile nu erau goale, triste, fara suflet.
Problemele nu rimau niciodata in camera asta pentru ca nu se nimereau pe portativele de lumina si aer.
an(c)drei's Blog 
Lasă un răspuns