Predicţiile meteorologiilor sunt de căcat în perioada asta. Vecina de viazavi îşi usucă cârnaţii la lumina lumânării, băieţii şi fetele dau buzna în localul din zonă, Costin cel de deasupra mea îşi bibileşte maşina şi eu…. păi eu… privesc cum îmi creşte părul pe faţă. Am mâinile uleioase şi mă jur că nu m-am atins de cârnaţii vecinei. O stare latentă pluteşte aşa… melancolică prin camera de, probabil, cinci pe cinci. Câte zile mai sunt până la finalul lumii ? Hmm.. sau câte zile mai am eu, din cele care mai sunt până la sfârşitul lumii ? Cum dracu să mă mai întreb ?
Mi-a intrat rugina în oase. Auzi tu, în loc să pătrundă în vreun fier-pradă uşoară, el s-a gândit că ar fi mai bine să îmi pătrundă mie în măduvioare. Căt tupeu ! Dacă m-am hrănit toată viaţa cu aer, de ce mai am nevoie de mâncare ? Dacă m-am născut cu patru membre, de ce folosesc strict două pentru a mă deplasa ?
Se uita timpul la mine şi zămbeşte hain.. Mă uit eu la timp şi îi arăt degetul mijlociu. Vai de mine s-a supărat timpul pe mine ! Nesimţitul mă ameninţă că o să vorbească el cu cine trebuie şi o să mă ia ceva mai devreme de pe lumea asta. Îmi vine să casc domnule timp. Timpul s-a enervat, şi-a luat trăistuţa şi a plecat.
Adio bă !
an(c)drei's Blog 
Lasă un răspuns