Urăsc untul pe pâine

Şi uite că anii au trecut şi a venit şi momentul acela dureros ….când trebuie să urmeze examenul cel mare. Săptămâna asta am examenul de licenţă, aşa că de câteva zile încoace învăţ subiecte posibile şi imposibile doar ca să fiu şi eu licenţiat în jurnalism. Ciudat sistemul ăsta în care trebuie să faci o cine ştie ce şcoală doar ca sa poţi profesa într-un anumit domeniu. Păi.. cunosc oameni care nu au făcut vreo facultate în ingineria culesului de coceni şi totuşi culeg coceni ca profesioniştii. E ciudat.

Ei bine.. cert este că plictiseala a început să îmi devoreze sufleţelul… aşa cum prinţesele bosumflate devorează….rujurile. Pereţii din camera asta plâng de plictis, nici lumina nu vrea să mai intre aici, mi-a crescut barba teribil de plictisită ce este şi aerul de aici parcă miroase a plictiseală.

 

Morala ? Nu mai organizaţi examene de licenţă pentru meserii în care unii deja profesează fără să ştie o iotă în domeniul ăsta. Mă simt ?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: