Archive for 1

Cadoul ideal

Mi s-a intamplat un lucru extraordinar de fantastic astazi. Cred ca nici intr-o mie de ani nu veti ghici ce am primit drept cadou in aceasta zi insorita (ziua) dar totusi innorata (pe seara). Am sa incerc sa va arunc cateva indicii in fata si poate pana la finalul postului va veti da seama ce am primit. E comestibil ( shaorma sigur nu e …garantez), e tare dar si moale, are un ambalaj interesant, are un interior duuulllceeeeeeeeeeeeeeeee si costa relativ putin. Consistenta produsului pe care… pur si simplu il venerez (vai de mine dar ce pagan sunt) este atat de precara si totusi atat de buunaaaaaa, incat ma face sa salivez numai atunci cand ma gandesc la el..(mmm buuun). De la cine am primit cadoul in mod sigur nu am sa va spun, iar asta nu o voi face din doua motive: 1 Nu va spun fiindca sunteti in stare sa va duceti sa haituiti persoana asta doar ca voi sa primiti ce am primit si eu; 2 Nu cred ca e prea important sa stiti voi cine mi-a daruit mie minunatul dar, pur si simplu nu e treaba voastra. Acum ca tot am ajuns la finalul postului am sa dezvalui marele secret. Am primit astazi in cadou .. un … uuun…. uuuuuuuuuunn… SNICKERS. Delicios, cu alune si caramel, pot muri fericit acum. P.S : Multumesc mult inca o data pentru Snickers … hugs. Haide THE END, pe mai incolo.

Comments (8) »

Statutul de cersetor

Totul se invarte in jurul banilor in mirobolanta lume in care ne chinuim. Nu ma intereseaza daca tu (bah) cel/cea care citesti postul asta, esti sau nu esti de acord cu mine. Cum totul se rezuma la obiecte mici din plastic, hartie ori metal, pot spune cu ditamai increderea ca suntem niste melteni limitati (posibil sa fi facut un soi de pleonasm acolo). Pentru a manca ai nevoie de bani, pentru a te spala ai nevoie de bani, pentru a te imbraca ai nevoie de haine ( si de bani). Pentru a obtine bani teoretic trebuie sa ai o ocupatie, un serviciu, o slujba, ori sa dispui de un parinte cu buzunare pline (vezi cazul Elena Basescu). Din pacate slujba nu e musai pentru obtinerea banilor, asa ca o pot cataloga drept pretext al vietii. De ce scriu (nu spun, pentru ca nu vorbim aici fata in fata) asta` ? Pentru ca trec zilnic pe langa zeci de persoane care nu au o slujba dar reusesc sa castige mult mai multi bani ca mine pe luna. Cred ca ii cunoasteti cu totii. Iti intind mana cu fete de catelusi si voci speriate. Sunt cei care ar fi in stare sa te injure daca nu le dai un banut, Sunt oamenii care isi insira sute de icoane in fata presului pe care stau cu zecile de ore avand o mana intinsa si privirea in pamant. Evident ca sunt cersetorii.Oamenii cu haine rupte, persoanele care emana mirosuri urate dar au atitudine de scandalagiu. Nu imi poate procesa mintea cum multi isi deschid portofelele in fata astora. Nu ma consider un om zgarcit, nu vreau sa fiu prost inteles, dar cersetorii iti intind mana, in speranta unor bani, si iti arata degetul mijlociu de la aceasta cand isi termina „programul” de cersit. Sunt foarte multi dintre ei care sunt capabili de munca. Ar putea castiga un ban cinstit, dar prefera sa intinda mana (poate chiar sa ti-o introduca in buzunar) si pe buna dreptate ca prefera asta, fiindca e al dracului de usor. Cu acest prilej as vrea sa va transmit urmatoarele: nu le mai plangeti de mila astora fiindca nu aveti idee de ce lucruri sunt capabili, nu le mai dati bani fiindca incurajati traiul lor… a si sa nu uit, nu mai cumparati toate ciocolatele Snickers de la magazinul din colt fiindca eu mereu raman fara. Haide sa va fie de bine. Pe mai incolo. THE END.

Comments (3) »

Pastele la (r)romani

Din start va anunt ca nu sunt rasist. Acum ca vine Pastele m-am gandit ca ar prinde bine niste cuvinte de „bine” pentru tot romanul. Si uite asa mi-am adus aminte din anii precedenti cum toate padurile, pajistile si spatiile verzi sunt luate cu asalt de catre familii intregi de „cefe late” care prajesc pe gratarele lor ruginite si necuratate de la ultima iesire in natura, cam tot ce prind. Miei, vaci, porci, caini, pui, peste, pisici, greieri, rame si asa mai departe vor sfaraii pe metalul incins si vor emana mirosuri imbietoare. Manelele vor rasuna din masinile „tunate”, (r)romanii vor zambii si isi vor arata cariile si carnea dintre dintii cariati, evident cu ochelarii de soare (marca Harmani, Nyke etc) la ochi, (r)romancele vor da din buric, totul va fi autentic (r)romanesc. Mi se umple sufletul cu foarte multa bucurie stiind ca traiesc intr-o zona a tarii unde valorile sunt permanent promovate, unde bunul simt este la locul lui si unde simtul civic este vesnic pretuit. Paste fericit tuturor si pe mai incolo THE END.

Comments (6) »

Chibrituri pentru scafandri

Mai trece o zi mai inventeaza astia` ceva. E incredibil cum de la descoperirea focului am evoluat vertiginos de repede (ca rapidu de Bucuresti) in toate domeniile posibile. Ultima descoperire (facuta de mine) tine de chibrituri. Daca ar fi stiut fetita cu chibrituri de urmatoarea inventie ar fi fost muuult mai bine pentru ea (ar fi fost mai smechera). Acum ceva zile mi s-a pus in mana o cutiuta cu chibrituri. Imi trebuiau betisoarele alea pentru a aprinde niste lumanari la mormantul bunicului meu ( da daaa aprind lumanari ocazioanl ). Mi-am facut datoria si am aprins facliile dupa care am intors instinctiv cutiuta cu chibrituri ca sa gasesc pe spate niste instructiuni. Cica „Imbibati in apa timp de 20 de secunde dupa care scuturati batul de chibrit. Va garantam  ca se va aprinde chiar si dupa ce a fost umezit”. Interesanta provocare! Am luat repede o cana cu apa (H2O) si am inmuiat bine batul de chibrit. Am dat sa scapar batul si ca prin minune s-a aprins. Mi-am dat o palma peste frunte si m-am inchinat in semn de „Tulaiiii Doamneee” (M-au batut betele de chibrit). Ok, m-am inclinat creatorilor betelor astora de chibrit si mi-am vazut de treaba. M-am gandit dupa ca poate betele astea sunt pentru scafandri pe care ii loveste pofta de o tigara in apa. Asa ca sunt o creatie  tare buna. Maine, poimaine aud ca s-a inventat semaforul care iti face cartofi prajiti cat stai la trecerea de pietoni. In fine. Haide pe mai incolo THE END.

Comments (3) »

Cum e si cu caldura asta`

De ceva zile incoace am fost placut surprins sa spun „Bine ai venit ! ” caldurii. Temperatura de afara a urcat considerabil in ultima perioada incat ma tot gandesc ca de la ce magazin sa imi cumpar un costum nou de baie (fara partea de sus. si ma refer aici la sutien din ala `). In orice caz, daca cunoasteti un magazin bun de unde as putea sa imi cumpar ceva fain .. nu il tineti numai pentru voi. Totodata, am mai remarcat un lucru. Cum au crescut un pic temperaturile au inceput sa apara tot felul de specimene ( animale ) pe strazile mirobolantului orasel prahovean <Ploiesti>. Incepand de la banalele pitipoance, care isi unduiesc suav posterioarele pe ritmurile unor muzici ( melodii ) de club care urla din telefoanele mobile, si terminand cu increzutii care ies cu motoretele pe Bulevardul Independentei, doar ca sa ne arate tuturor celor din jur ca ei pot face galagie. Ei bine va anunt pe aceasta cale dragi motoristi ca si eu pot face mult zgomot cu o oala si o lingura din metal. Mai pe scurt, va urez o primavara mumoasa ( frumoasa ) si THE END. Pe mai incolo.

Comments (1) »

Despre inocenta femeilor si sensibilitatea baietilor

Am stat si m-am gandit un pic asa ( cu mintea mea sclipitoare ) .. si am ajuns la urmatoarea concluzie: totul in viata asta se invarte in jurul actului sexual. Da… toti vrem SEX. Nu are rost sa negi faptul ca atunci cand te uiti la colega ta de la serviciu, sau la postarita care se apleaca sa ridice plicul de pe jos, ori la gradinarul care suav tunde iarba, ori la muncitorul transpirat care zbarnaie odata cu picamarul in functiune, te gandesti ca un animal ( in calduri ) la sex. Barbatii recunosc ca se gandesc mai tot timpul la sex ( 1-0 pentru mine pentru ca sunt baiat ) dar in schimb femeile ( femelele, caci suna mai inteligent ) se tot sfiesc sa recunoasca faptul ca si ele tanjesc dupa placeri orgasmice la fel de des ca barbatii ( ahh o da… ). Ma intreb oare, atunci cand o duduie umbla pe strada imbracata sumar, oare ce urmareste ea ? Ale cui priviri incearca sa atraga ? Nu cred ca e prea greu de ghicit. Ma intreb, de ce fetele se eschiveaza si arata ca sunt deranjate atunci cand se vorbeste despre sex, despre placerea asta animalica de care obligatoriu toti avem nevoie ?( vand sex –  3 bucati la 10 mi ). In fond ( nu.. nu fund ) si ele isi doresc acelasi lucru, un partener cu care  „sa coboare mosul in beci”, „sa dreseze maimuta”, „sa traga corabia in port”, „sa duca pionierul la ecluza”, „sa lase ratonul la veverita”, „sa dea la crete”, „sa dea ca-n oala cu sarmale”, „sa duca balosul la neagra”, in fine. Asa ca am conceput un sfat, daca ii pot spune asa. Draga fetelor,femeilor, duduielor de pretutindeni, nu incercati sa mai mascati pofta si nevoia voastra pentru sex deoarece chiar nu este sanatos ( nu glumesc ). De exemplu s-a dovedit stiintific ca sexul pentru femei ajuta la combaterea caderii parului ( facial, pubian etc ). In concluzie nu e bine  ( si nici prea politicos ) sa va simtiti stanjenite de discutii pe tema sexului. Bun, acum ca am rezolvat problema ce pot sa va urez ? Pai spor la treaba si ne vedem pe mai incolo. Sarut manusitele si THE END.

Comments (3) »

Minunatul Ploiesti

Nu ma consider o persoana care sa se vaite, dar povestioara asta` tot trebuie sa o spun. Presupun ca cei mai multi  dintre cei care citesc acest material sunt ploiesteni (oameni cu bun simt, manierati si pe deasupra si culti) iar prin crezania asta presupun ca o sa stiti la ce ma refer in urmatoarele randuri. Cred ca fiecare dintre voi a circulat macar o singura data in viata sa cu ajutorul transportului in comun din Ploiesti. Ei bine… cred ca v-ati facut o impresie despre minunatul serviciu pe care generosul RATP vi-l pune la dispozitie. Intr-una din serile in care ma intorceam acasa am indraznit sa urc intr-unul din autobuzele galbene. Nu cred ca am mai suferit vreodata o asa mare schimbare de atmosfera, parca am intrat (urcat) intr-o alta lume. Un iluminat extraordinar de prost ascundea din fetele un pic colorate ( nu sunt deloc rasist… pe cuvant )  ale cetatenilor cu care imparteam mijlocul de transport. Praful si un lichid care se prelingea pe podeaua autovehiculului mi-au inconjurat picioarele iar bara de sustinere de care temator ( nu imi dardaiau chilotii..) am reusit sa ma agat, nu cred ca mai avea viata lunga, deoarece se „fataia” ( asa am auzit ca se spune prin popor ) din stanga in dreapta. Si uite asa mi-am luat inima in dinti si m-am incadrat intre doi distinsi domni asteptand sa ajung ( cat mai repede cu putinta ) la destinatie. Un pic nesimtit ( chiar badaran uneori ) din fire am aplecat urechea la discutiile celor doi ploiesteni, care dezbateau cu inversunare subiectul locului de munca de care ( saracii de ei ) tineau cu dintii. Dupa o scurta analiza a danturii ( pe ascuns am facut asta.. doar nu i-am rugat sa deschida gurile ) am realizat ca sunt niste mincinosi. Oamenii astia nu mai aveau dinti, ci mai degraba un soi de placa dentara ( din aia de care are bunica ). Am trecut peste momentul COLGATE destul de rapid, cand spre suprinderea mea am simtit prezenta unor melomani undeva in dosul ( si daca ziceam fundul tot urat suna ) autobuzului. Nu as putea sa va reproduc melodia care urla din difuzorul telefoanelor mobile, fiindca piesele ( da sigur … piese ) erau manele. Asa ca am considerat ca numai un adevarat artist ar putea reproduce asemenea capodopere de arta ( eu unul nu imi permit ). Am sa trec acum la problemele de ordin olfactiv si o sa va spun ca mirosurile din masina asta erau cu adevarat minunate ( sobolan mort + zeama de varza stricata + flatulatii ). Expresia fetei mele la toate aceste „surprize” pe care mediul asta mi le-a pregatit a fost una … monumentala. Am rasuflat usurat cand janghina, pardon masina a ajuns la statia in care eu trebuia sa cobor. Am coborat socat scarile si am fost multumit ca am scapat teafar, cu hainele pe mine si portofelul adanc pastrat in buzunarul de la pieptul gecii. Pe viitor am sa incerc sa merg mai des pe jos. THE END, pe mai incolo!

Comments (5) »

Google ne detine

Infrigurat, temator si foarte speriat ( in traducere cu batul in cur ) am ajuns la o concluzie teribila. Google, monstrul sacru al internautilor, a devenit ca un drog pentru 99% din populatie. Am stat si am reflectat asupra acestei probleme care imi consuma noptile, ma face sa ma trezesc cu cearcane, si am constat ca de fapt Google este seful nostru al tuturor. Ar trebui sa formam o rezistenta anti-Google, ar trebui sa folosim drept motor de cautare Yahoo sau alt tip de site din categoria asta. THE END, pe mai incolo.

Comments (4) »