De la baza

Strazi, praf, pietricele, asflat macinat, mucuri de tigara, ambalaje, scuipati, fecale, nisip, ierburi, gropi, oameni, intr-un cuvant mizerii. Sunt lucruri pe care le gasesti zilnic pe strazile unui oras. Pe strazile unui oras precum Ploiesti. Era satul de felul in care se prezentau drumurile pe care zilnic se indrepta inspre diverse destinatii care nu merita pomenite. Strazile erau prietenii lui. Erau singurele lucruri apropiate fata de sufletul lui. Singurele „fiinte”  care il intelegeau si pe care reusea sa le inteleaga. Se simtea in siguranta cand mergea prin oras fara rost.. fara un scop anume. Asa se relaxa, asa se simtea el bine. Simtea ca daca ar fi sa moara vreodata, fiindca se considera un nemuritor, ar vrea sa moara pe strazi. Era un vis de al lui. Intro zi de mai, cand temperaturile ridicate dadeau batai de cap tuturor, visul i s-a implinit. Langa un chiosc darapanat de covrigi in apropierea garii de sud a orasului statea intins pe asfaltul cald. La ceva metri de el un autovehicul serios avariat in partea frontala, incremenise, nici motorul nu i se mai auzea. Un firicel subtire de sange i se scursese din nas pe baza asfaltului. Parea fericit in imbratisarea eterna cu strazile, cu asfaltul… cu lumea intreaga.

3 răspunsuri so far »

  1. 1

    biancabibiri said,

    ai un stil de-a scrie…

  2. 2

    ancdrei said,

    Unul ciudat nu ? :-s

  3. 3

    biancabibiri said,

    ciudat dar foarte misto! Imi place mult blog`ul tau;)


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: