Farmecul Garii de Nord

31 mai 2010 · Filed under Fără categorie

Din zece in zece minute rotile scrasnesc infernal pe sinele ruginite ale Garii de Nord. Un calator cu o geanta rapciugoasa, de un albastru tocit, se indreapta vijelios catre casa de bilete. Ploua cu mucuri de tigara, pubelele de gunoi lacrimeaza de goliciunea cu care se confrunta zi de zi. Panoul cel mare pe care sunt insirate zecile de trenuri care sosesc ori pleaca ii captiveaza pe toti. Oameni de toate varstele se opresc in fata acestuia si isi lungesc gaturile precum lebedele albe pentru a privi schimbarile intervenite pe traseele trenurilor. Panoul imi aduce aminte de un bec imens, iar oamenii parca seamana cu musculitele care roiesc in jurul lui. Mai bine de atat, panou ma duce cu gandul la o cantitate semnificativa de fecale, iar oamenii au caracteristicile unor muste care sunt atrase de mirosul „dulce” al rahatului. In fond, rahati sunt si ei. Prin caracter, prin felul lor de a fi, prin infatisare. Cozile de la casa de bilete se intind pana la usile de acces ale salilor. Un scartait chinuitor se amesteca cu o frantura de tuse seaca. Paznicii garii se tot plimba. Au traseele stabilite. Isi vad viata cum se scurge in fata ochilor si sunt constienti ca sunt captivi unui sistem crud dar totusi necesar. In stanga oameni, in dreapta oameni. Prins intre masa aceasta de persoane incep sa vad intersectarile destinelor. Un baiat din Cluj trece pe langa o fata din Timisoara. Se intrec pentru a ajunge la una dintre casele de bilete. Indiferenta si mizerie sufleteasca se citeste pe chipul lor. Nu stiu sa se bucure. Nu stiu sa aprecieze viata. Nu stiu sa realizeze ca ei sunt martorii orasului din care vin. Se produc combinari intense de cultura si regiune in Gara de Nord. Dar totul este in zadar. In fond… tot ceea ce se intampla este pur si simplu inevitabil.

Publicitate